In viitor, europenii vor putea sa ajunga in orice parte a Australiei, a Asiei sau a Americii de Sud in maxim patru ore si jumatate. Acesta este viitorul transportului aviatic, pe care ni-l promite compania britanica Reaction Engines. Reprezentantii companiei sustin ca vor reusi sa construiasca un avion supersonic, cu 300 de locuri. Proiectul noii aeronave, denumita A2, este sprijinit de catre Comisia Europeana si de catre Agentia Spatiala Europeana si presupune o revolutie in transportul aviatic nu numai prin viteza si marime, ci si prin combustibilul folosit. Locul cherosenului va fi luat de

hidrogenul lichid. Spre deosebire de “Concorde”, noul avion se pare ca va avea o autonomie de zbor de 20.000 de kilometri, suficient pentru a ajunge la destinatiile vizate fara escala.

Pentru a realiza aceasta noua tehnologie, care permite zboruri la viteze supersonice – de pana la 40.000 de metri pe secunda -, va fi nevoie de realizarea unor motoare care sa poata sa extraga oxigenul din aer, fara sa aiba nevoie de rezervoare interne. Aceasta institutie va finanta jumatate din proiectul “A2” pentru ca europenii sa poata ajunge in orice parte a lumii intr-un timp scurt, intre 2 si 4 ore, depinzand de distanta de parcurs. Designerii avionului cred ca acesta va fi disponibil in aproximativ 25 de ani daca exista destule cereri si au calculat ca 10% din traficul aerian va fi preuat de avionele supersonice in acel moment. Cat despre pretul biletelor, compania britanica estimeaza ca nu va fi mai scump decat pretul actual al unui bilet la clasa business. Singura diferenta va fi ca zborul va dura cu 15 ore mai putin, sustin specialistii. Exista un singur inconvenient: A2 va zbura atat de repede, incat nu i se vor putea pune geamuri care sa fie suficient de sigure, ceea ce ar putea sa reprezinte o problema pentru calatorii claustrofobi.

Turbinele folosite pentru energia eoliana “orbesc” radarele militare. Ori securitate nationala, ori independenta energetica. Este vorba despre o dilema demna de Hamlet, pe care va trebui sa o rezolve Gordon Brown, din cauza consecintelor pe care le produce politica sa de impusionare a energiei eoliene din Marea Britanie asupra securitatii. Ministrul britanic al Apararii nu a aprobat constructia de turbine deoarece considera ca acestea vor avea interferente cu semnalele radarelor militare din acele zone. O cercetare recenta a aratat ca aceste masinarii au o asemenea influenta, incat este imposibil de distins intre elicea turbinelor si aripile unui avion. Turbinele eoliene construite pana acum in Marea Britanie pot alimenta cu energie peste un milion de case. Se estimeaza ca acest an se vor evita cinci milioane de tone de emisii de dioxid de carbon in acest fel. Autoritatile britanice sustin ca descoperirea incompatibilitatii turbinelor cu radarele nu va impiedica atingerea obiectivelor, ci doar va schimba amplasarea masinariilor producatoare de energie eoliana.