Toata lumea e interesata, pe buna dreptate, sa afle dinainte cat de dur este Raportul pe Justitie, iar multi si-ar freca mainile, fericiti, daca Romania ar fi activata in „Star Trek”-ul clauzei de salvgardare. Ei bine, spre nefericirea lor, raportul preliminar nu este foarte agresiv, cum spun unii, nici nu ia gatul autoritatilor de la Bucuresti, nici nu ne lasa fara suflare. Oglindeste, la zi, aspecte pe care le cunoastem cu totii si, ca o buna mama adoptiva ce ne este, Comisia Europeana ridica o spranceana si degetul aratator si ne cicaleste pe alocuri, pe unde considera ca mai avem de

invatat, ca mai avem de aranjat sau de schimbat.

Intr-un cuvant, stie ce-am facut in fiecare zi la scoala, cat am invatat, cat am chiulit, daca ne-am caftit intre noi, colegii, daca am injurat, dar nu ne pune pe coji de nuci. Una peste alta, vreau sa subliniez ca nu e dracul chiar atat de negru precum ni-l zugravesc unele articole publicate pe aceasta tema. Comisia Europeana este la curent cu cele petrecute in Romania in domeniul Justitiei si, din cate stiu eu, a observat ca lupta impotriva coruptiei este „neconvingatoare”.

Sigur ca se face trimitere si la dosarele restituite la parchete, dar numarul acestora demonstreaza mai degraba esecul profesional al procurorilor care au instrumentat cazuri in care procedurile au lasat de dorit sau au fost incalcate, asa ca mai bine ca au fost trimise la refacere, decat sa ne trezim ca CEDO ne obliga, mai tarziu, sa scoatem bani de la teschereaua statului bani pentru greselile magistratilor. Euro-mama ne cearta, dar nu ne abandoneaza, asa ca, in locul victimizarii, mai bine ne rusinam si ne maturizam. Concluzia: raportul pe Justitie nu e negru, e Picasso!. Perceptia tabloului este individuala, dar criteriile de evaluare sunt general-valabile!