Medicina complementară, pe care unii o denumesc: alternativă, naturistă, holistică, integrativă, ş.a., îşi are originea în etnoiatria (medicina populară) diverselor popoare. Americanii au dat denumirea de medicină complementară şi alternativă (complementary and alternative medicine - C.A.M.), denumire care a prins şi în Europa, în ultimii ani. Metodele tradiţionale, trăiesc în ultimele decenii, o adevarată renaştere la nivel mondial, ele fiind recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Aceste metode vin să complecteze arsenalul terapeutic modern cu noi

valenţe şi posibilităţi, care alături de medicina alopatică, bazată pe medicamentele de sinteză, întregesc medicina zilelor noastre. Metodele complementare, “au trecut proba aspră a timpului”, cum spunea renumitul medic şi publicist Arcadie Percek. Multe din metodele complementare, au o existenţă multimilenară şi aici amintim: ayurveda, străvechea medicină indiană, care are peste 5000 de ani de existenţă sau acupunctura, originară din China, veche de peste 3500 de ani, sau fitoterapia şi apiterapia, care sunt legate de începuturile existenţei umane pe Terra.

În mileniul III, asistăm la o reevaluare a metodelor terapeutice tradiţionale, care s-au adaptat cerinţelor stiinţifice specifice zilelor noastre şi au fost acceptate de lumea medicală. Care sunt metodele naturiste cele mai cunoscute? Metodele naturiste cele mai cunoscute sunt: fitoterapia, aromaterapia, apiterapia, homeopatia, dietoterapia, acupunctura, ayurveda, balneoterapia, manual terapia, helioterapia, meloterapia, psihoterapia, s.a. Reprezintă metodele naturiste o modă în terapeutica actuală? La aceasta întrebare, raspunsul meu este un nu categoric, pe care în continuare voi încerca sa-l argumentez. Potrivit unei evaluari a OMS, cea mai folosită metodă terapeutică la nivel mondial este medicina tradiţională chineză, fiindcă sunt circa un miliard şi jumătate de chinezi. Pe locul doi se situează homeopatia, pe locul trei fitoterapia şi abia pe locul patru, la nivel mondial, urmează alopatia. Nimeni nu contesta rolul jucat de medicamentele sintetice în tratamentul unor boli considerate incurabile, până la apariţia lor în terapeutică, cu circa 150 de ani în urma, ceea ce înseamnă foarte puţin timp în evoluţia speciei umane.

Dar, medicamentele sintetice au şi aspecte negative, si anume: produc deseori reacţii adverse (numai in SUA mor anual circa 100.000 de oameni din cauza reacţiilor adverse provocate de medicamentele sintetice); se adresează în special tratamentului diverselor boli şi mai puţin prevenţiei (profilaxiei) acestora; sunt scumpe, îngreunând bugetele destinate sănătăţii şi prin aceasta devin greu accesibile în ţările sărace sau în curs de dezvoltare, au limite într-o serie de afecţiuni greu curabile (cancer, SIDA, malarie). Care este avantajul metodelor complementare faţă de alopatie? Au un rol important în prevenirea diverselor boli, deci au un efect profilactic remarcabil; nu produc, sau produc rar reacţii adverse, se pot administra unor categorii speciale de bolnavi (sugari, gravide, lăuze, bătrâni), la care medicamentele sintetice sunt contraindicate, sunt mai ieftine decât medicamentele sintetice, ceea ce le face mai accesibile pentru pacienţi, se pot administra timp îndelungat bolnavilor cronici cu: hipertensiune, diabet, reumatism, ş.a., fără să producă dependenţă; acest fapt este extrem de important într-o lume care îmbătrâneşte din ce în ce mai mult.